Bloggerii, chemati la Triathlon

Sunt cateva categorii de sport care au captat atentia bloggerilor de vreun an si ceva incoace. Observand prestatia lor in sport, sub patriarhatul lui Chinezu & CO, in special, cu privire la sustinerea echipei nationale de rugby si implicarea lor in fotbal, nu ma mira ca, acum, se implica si in Triathlon Challenge. Evenimentul va avea loc in data de 11 Septembrie a.c., cu plecare din  Mamaia. Capitanul desemnat pentru adunarea bloggerilor este, de data aceasta,  Vlad Dulea, caruia i se datoreaza acest post.
Am decis sa-mi manifest sustinerea (pe blog), stiind ca Triathlonul necesita o pregatire mult mai intensa decat in fotbal sau rugby. Ce anume implica acest Triathlon, vedeti mai jos:

• INOTUL - in lacul Siutghiol. Concuretii la proba olimpica vor face 2 x ture, iar cei de la proba sprint vor face 1 x ture.
• BICICLETA: dupa iesirea din zona de tranzitie se face dreapta spre iesirea din Mamaia; traseul este dintr-un capat in celalalt al statiunii Mamaia, mai precis din rond-ul de la AquaParc pana in ultimul rond inainte de iesirea spre Navodari. In capete sunt intoarceri in U. Se continua pana in capatul statiunii spre Navodari. Aici se fac 4 x ture la proba olimpica si 2 x ture la proba sprint.
• ALERGAREA va avea loc în statiunea Mamaia, din zona de start/finish se iese in dreapta si se alearga pana la rondul de la AquaParc. Concurentii la proba olimpica vor face 4 ture, iar la proba sprint, 2 ture.

Luandu-si rolul in serios, Vlad, are o oferta pentru cei care sustin echipa bloggerilor la Triathlon. Eu mai am un motiv pentru care sustin echipa bloggerilor. Se numeste Dragos Stancu si il stiu pasionat de Triathlon, de cativa ani. de la el am aflat de existenta unui astfel de concurs.

Legat de sport, eu ma pricep, de ceva ani buni, doar la aerobic. :D E sportul complet, pentru mine. Daca se organizeaza ceva in acest sens, chemati-ma. Pana atunci, raman sa fac galerie! :)

Din invatamintele unui tata bucatar: oua, morcovi si cafea!

O fata se vaita tatalui sau ca nimic nu-i iesea bine. Nu stia cum sa faca sa avanseze si ea in viata, si se considera invinsa. Era obosita sa lupte fara a obtine nici un rezultat. Avea impresia ca de fiecare data cand rezolva o problema, aparea alta.

Tatal sau, bucatar fiind, a dus-o la serviciu cu el. A luat trei oale in care a turnat apa pentru fierbere. Cand a inceput sa fiarba apa, a pus morcovii intr-una, oua in alta si in ultima niste cafea. Surazand, fara a spune nimic fetei sale, le-a lasat sa fiarba. Fata astepta cu nerabdare, intrebandu-se ce vroia sa faca tatal ei. Dupa 20 de minute tatal a stins focul. A scos ouale intr-un castron, a scos morcovii intr-o farfurie si, la sfarsit, a pus cafeaua intr-o ceasca. Privindu-si fiica a intrebat-o: “Draga mea, ce vezi aici?” ,,Oua, morcovi si cafea’’, a raspuns ea.

I-a spus sa atinga morcovii. Ea i-a atins si a observat ca sunt moi. Apoi i-a cerut sa ia un ou si a observat ca e foarte tare. Dupa care i-a cerut sa guste din cafea. Si ea a inceput sa rada si sa soarba lichidul parfumat. Surprinsa si intrigata, l-a intrebat pe tatal sau: “Ce semnificatie au toate astea, tata?” Atunci el i-a explicat transformarile suferite de cele trei elemente. Morcovii au fost tari, dar prin fierbere, au devenit moi. Oul, inainte de fierbere, contine un lichid care, datorita procesului de fierbere, a devenit tare. In schimb, cafeaua a schimbat atat culoarea cat si gustul apei.  “Care dintre aceste elemente consideri ca esti tu? Cand adversitatea bate la usa ta, cum raspunzi?”, si-a intrebat fata. 
 
Esti un morcov care pare tare, dar, cand esecul si durerea te ating te inmoi si iti pierzi taria? 
Esti un ou care incepe cu o inima maleabila, cu un spirit fluid, dar dupa o moarte in familie, o dezamagire sau un esec, devine dur si inflexibil? Pe din afara nu te schimbi, iar, pe dinauntru ai un suflet si o inima de piatra?
Sau esti un graunte de cafea? Cafeaua schimba apa fiarta - elementul care-i cauzeaza durerea. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere, cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare. O combinatie de dulce-amar, in care amarul poate fi "inghitit" de dulce. (Desi, unii prefera sare in cafea.)

Iti doresc sa fii un graunte de cafea. Sa-ti transformi circumstantele nefavorabile. Atunci cand ai parte de situatii neplacute, dureroase, fara raspuns la intrebarea “De ce?”, sa poti reactiona pozitiv, fara sa te lasi invinsa de circumstante, ci sa le transformi in savoare calma si senina! Aroma aceasta, doar tu poti s-o transmiti celor din jurul tau!

Epilog - Redescopera Romania: Oltenia si Banat

A trecut mai bine de o saptamana de cand m-am intors de la "Redescoperirea Romaniei". Si-mi dau seama ca nu mi-am cunoscut tara, nici istoria ei, asa cum ar trebui. Fara a cauta cine-i vinovatul (sistemul, statul, ministerul turismului, eu insami?) cred ca e de datoria fiecarui cetatean sa-si cunoasca, cat ii sta in putinta, locul in care respira si traieste.
Romania e superb de frumoasa! 
Am descarcat si selectat pozele din cele 5 zile. A 5-a zi a fost aparte, pentru ca nu am avut aparatul foto disponibil. Cei din echipa stiu de ce, si e de-ajuns. ;) Asa ca, in albumele de mai jos, am inserat si poze facute de Andra, careia ii multumesc ca mi le-a trimis. :)
Imaginile suprinse in albumele de mai jos imi vor vorbi pentru totdeauna despre aceste cinci zile petrecute cu oameni deosebiti, unul si unul, despre locuri in care nu cred ca as fi ajuns vreodata daca nu erau ei, nici macar nu stiam ca exista (ex. Pestera Ponicova, Cheile Banitei). Cele cinci zile au fost prea putine pentru a reusi sa vizitam tot ce avusesem in plan. Datorita inexistentei informatiilor corecte cu privire la diverse locatii, traseul s-a taraganat si, pe alocuri, s-a schimbat.
Prima zi am petrecut-o doar cu jumatate din echipa (Cosmin, Ana si Anne Marie) din cauza incidentului care i-a retinut pe restul echipei (Bobby, Adi, Andra si Vlad) in Bucuresti pana spre dupa-masa. Ne-am intalnit cu ei seara, la Craiova - Carul din Stele. Cu Doru si Augustin ne-am intalnit undeva pe langa Rosiorii de Vede. In zona satelor de pe langa Turnu Magurele oamenii au obiceiul de a-si comemora mortii intr-un fel aparte. Inrameaza pe case numele lor.
Trecand pe langa Strehaia am observat o nunta in plina strada, ziua-n amiaza mare, Miercuri. Mireasa era asezata pe un covor, dansa intr-una, in mijloc, iar in jurul ei parte din nuntasi. Nu mi-am dat seama cine era mirele, dar mireasa era foarte, foarte tanara. Am suprins-o in poze, doar din spate.
Poza cu copilasii la o fantana (daca pot sa-i spun asa :D) e memorabila, avand in vedere ca acolo ne-am cam ratacit. Astfel, satul Troianu (virus) a ajuns subiect de gluma.
Cum castrele de pe harta erau de negasit (inclusiv, localnicii nu auzisera de ele), ne-am indreptat inspre Craiova, (am cinat la Carul din Stele), unde am ramas peste noapte.

Ziua a doua a fost plina de cultura pe paine. O gramada de istorie zace la Parcul Natural Portile de Fier din Drobeta Turnu Severin. Cetatea Severinului cu Podul lui Apolodor din Damasc te impresioneaza de cum intri in parc. Dintr-o data te simti transpus intr-o alta era, in care, cuvintele trendy erau, probabil, cele legate de razboaie si cuceriri. In muzeu, mi-a placut cel mai mult departamentul destinatat pasarilor si animalelor. Si citatele. Am fotografiat cateva. Nu-nteleg de ce in celelalte departamente nu am avut voie sa fotografiem, la liber. Oricum, dezamagitoare atitudine a femeielor supraveghetoare. Sau erau pe post de ghid si noi nu stiam? ;) Noroc, ca una dintre ele era mai rasarita si ne-a povestit putin despre cadane si sultani din perioada respectiva. Avea patos in vocea ei. De nu ne grabeam, am fi ascultat-o, avea ce sa spuna.
Drumul pe la Cazanele Dunarii, unde iti intra roamingul fie de la bulgari, fie de la sarbi, e o incantare vizuala sa-l traversezi. Pe alocuri, se lucreaza la drum si viaducte, astfel ca, daca ai walkie-talkie, te trezesti ca vorbesti cu un Paul sau un Ovidiu, muncitorii ce dirijau circulatia in zonele respective.
Pensiunea Septembrie, te incanta de cum o vezi. Cocheta, cu linistea sparta doar de valurile Dunarii (cand sunt), desi are piscina proprie, poti face baie si in Dunare, daca doresti. Mancarea a fost excelenta, doar ca astepti destul de mult pana e gata. Sau asa am nimerit noi. ;) Am fi vrut sa mergem cu barca sa vedem Capul lui Decebal, dar barca (unui individ) nu lua mai mult de 8, noi eram 10.  
Pestera Ponicova a fost amuzamentul suprem al acestei zile. Frica se implestete, uneori, cu rasetul, tocmai pentru a-i da sufletului curaj de a trece peste diverse obstacole. Cam astea au fost trairile mele in timp ce exploram pestera. Nu va sfatuiesc sa mergeti fara ghid. E periculos. De nu ar fi fost Doru Panaitescu de partea noastra..... sa spuna echipa. Multumesc, Doru pentru sandale si lui Bobby pentru o mana (puternica!) intinsa! :)

Cetatea Drencova, zidita de regatul Ungariei, la inceputul secolului XV, a fost ultimul loc vizitat inainte de a ajunge la locul de innoptare - Timisoara. Multumiri bloggerilor care ne-au asteptat, pana tarziu, pe terasa. Cand o sa cresc mare, o sa am si eu pasaport banatean. :)

A treia zi din turneul "Redescopera Romania" avea sa ne aduca o surpriza. Cum surprizele nu se spun, am aflat abia de dimineata ca aveam sa ne incepem ziua simuland un zbor aviatic, ajutati fiind de Carpat Air Timisoara. Intensa experienta! :)
Dupa joaca de-a v-ati ascunselea in cautarea Castrului Roman Tibiscum, Cheile Corcoaia sunt absolut splendide in formele lor, neintelese, abstracte si ciudate. Un singur lucru poti sa faci cand le vezi: sa te miri! Si sa nu-ncerci sa raspunzi intrebarii "Cum?"... "cum e posibil asa ceva?". E-adevarat ca altii pot sa faca si gratare in jurul lor, dar nu vreau sa povestesc despre imagini de cosmar. :P
Indeajuns de haios, incat sa oprim si sa-l fotografiem,  ni s-a parut pestele format din sticle de plastic. Ramane de descifrat mesajul. ;)
Castrul X din varful muntelui, nu stim cui ii apartine. L-am fotografiat in speranta ca poate cineva il recunoaste si ma lumineaza si pe mine. :D
Mda, molia a avut parte de o sesiune aparte de foto si video. My lips are sealed, Bobby & Cosmin! :)
Manastirea Tismana si operele de arta ale lui Constantin Brancusi din Parcul din Targu Jiu, le-am vazut pe inserat. Trebuie vazute ziua, zic!

Ziua a patra a venit prea repede. Deja se numarau "AMR-urile" pana la intoarcerea in Bucuresti. Dincolo de oboseala, ore nedormite, era prea frumos ca sa se termine atat de repede! ("All good things are coming to an end"... nu vroiam sa aud.)
Manastirea Lainici avea prea multi vizitatori pentru cat era de mica, in partea cu acces la public. Nu am stat prea mult aici. Ne-am indreptat catre Petrosani sa ne lamurim cum e cu meseria de miner. Cu un ghid inzestrat si pasionat, Muzeul Mineritului a fost un deliciu. Mi s-a parut interesanta Rugaciunea Minerului. Nu stiu de ce, dar din povestile auzite nu prea-mi dau seama cat de legat era minerul de Dumnezeu.
Pestera Bolii isi are numele de la familia Bolia (anul 1404) care a donat aceasta pestera Regelui Sigismund. Este o pestera frumoasa, nu degeaba unii regizori se incumeta sa filmeze in ea.
Cheile Banitei le-am admirat de pe pajiste. :D In schimb, Roxana, Doru si Augustin s-au aventurat in explorarea lor.
Castelul Corvinilor pe cat e de somptuos pe atat de dezamagitor, pentru mine. Deloc ingrijit, aflat inca in restaurare, fara ghid, vizitarea la gramada te impiedica sa treci prin turnurile inguste ale castelului si sa-i simti povestea. Imi pare rau ca am ratat "fantana". Ramane de revazut peste cativa ani. ;)
Nu mai stiu daca monumetul "In Memoriam Decebal" era inainte de Orastie sau dupa Orastie. Noi ne-am oprit sa ne tragem in poze. ;) Pizza Rusciana din Orastie isi merita banii! :)
Si-am ajuns in Ramnicu Valcea...

Ziua a cincea (sigur a fost o noapte intre ziua 4 si 5? :P) ne-a trasat drumul catre Muzeul Trovantilor de la Costesti, dupa ce am facut poza oficiala a echipei Petrom in statia de alimentare.  Toate pozele din aceasta zi, ii apartin Andrei. :)
Pestera Polovragi si Pestera Muierii au fost "aerul conditionat" de care, la un moment dat, ne-am bucurat cu totii. Daca Pestera Polovragi se traverseaza cu usurinta, Pestera Muierii iti solicita muschii picioarelor din plin. Sunt frumoase, dar intrarile si iesirile sunt destul de neingrijite. Probabil ca duc lipsa de manageri isteti care sa le ridice valoarea.
Dintre toate pesterile vizitate pana acum, pe primul loc ramane, pentru mine, Pestera Ursilor. E cea mai frumoasa din cate am vazut. Cea mai eleganta si bine intretinuta. N-am vazut-o decat de vreo patru ori pana acum. ;)
Drumul spre Bucuresti a fost acompaniat de privelistea data de Valea Oltului. La lasarea intunericului am ajuns in Bucuresti, safe & sound. :)

A mai ramas turneul Dobrogea, care incepe la inceputul lui Septembrie. Daca as fi putut alege, as fi mers in Dobrogea. Fiind din Bihor, zona Dobrogei mi-e cam inaccesibila si stiu ca ascunde multe comori ce merita redescoperite.
Felicitari si multumiri vesnice companiei Petrom pentru Proiectul "Redescopera Romania"! Ma bucur mult ca am fost cu voi. Ramane de urmarit hashtag-ul #PrinRomania, contul de Facebook si Twitter.
P.S.: Bobby a strans articolele scrise de echipa. Le gasiti aici:
Anne Marie Chelariu: zilele 1 si 2, ziua 3, ziua 4, sinteza.
Andra Zaharia : Redescopera Romania, ziua 1, ziua 2, ziua 3, ziua 4, ziua 5, traseu, harti si obiective.
Cosmin Tudoran a scris un guest post pe blogul lui Chinezu.
Adrian Ciubotaru : proiectul, zilele 2 si 3, Romania este un labirint.
Vlad Balan : traseul, obiectivele partea 1 si partea a 2-a.
Bobby Voicu: echipa si traseu, traseu si obiective, ziua 1, zilele 2 si 3, zilele 4 si 5.
Eu: Invitatia, ziua 1, ziua 2, ziua 3, ziua 4, ziua 5.
 
 

Redescopera Romania : Oltenia si Banat V

Ramnicu Valcea - Bucuresti era ruta programata pentru ultima zi (15 August - Duminica) din Proiectul "Redescopera Romania". Sunt mandra ca am facut parte din acest proiect si multumirile mele se indreapta catre Bobby si Ana, care au gandit acest proiect. As fi vrut sa nu se mai termine... ci, sa continuam sa strabatem Romania in lung si-n lat, in ciuda oboselii acumulate. Citind articolele colegilor mei de echipa (Adrian, Vlad, Anne-Marie, Andra, Bobby, Ana, Cosmin (a promis ca-si va face blog), Doru, Augustin), realizez ca fiecare a vazut altceva si, tocmai, aceasta diversitate contribuie la frumusetea Redescoperirii Romaniei, impreuna. :) Fara a ne cunoaste personal foarte bine, existand si disensiuni, totusi, "ne-am ras bine" (vorba lui Cosmin).

Muzeul Trovantilor (Bolovanii Vii), de langa Costesti-GJ,  e atipic, as spune, pentru ca nu se afla amenajat intr-o cladire, ci afara, intr-o vale. Fiind in aer liber, la indemana oricui, fara paza, satenii s-au aprovizionat si ei cu aceste "minuni", neintelese pentru omul de rand. Aceste concretiuni (numite si oua de dinozaur) nu sunt sculptate de mana vreunui dibaci, ci de natura. Poate de aici, si farmecul lor atunci cand te uiti la ce forme abstracte au.

Intrand in Pestera Polovragi, ai putut simti racoarea. Am intrebat portarul cate grade sunt in interior? Mi-a raspuns ca sunt 10 grade C, constant. La vremea torida de afara, pestera am perceput-o ca pe-o oaza in desert. Mi-a placut sa observ si aici formatiunile lasate de taria apei, in cazul de fata, Raul Oltet. Am ajuns la ea, la pas (era interzis sa urci cu masina), pe un drum forestier, trecand de Manastirea Polovragi.

Pestera Muierilor a fost aproape, asa ca ne-am indreptat inspre ea. A trebuit sa asteptam la intrare cam o ora, din cauza unei defectiuni la curentul electric din pestera. A fost foarte aglomerata, pe putin 200 de persoane, zic. Ca sa o strabati trebuie sa stii "mersul piticului" sau, pentru curajosi, stilul de dans "limbo". Este foarte frumoasa, nu am avut probleme cu curentul. Ghidul, in schimb, mi s-a parut extrem de haios: "priviti, va deplasati, priviti", ne spuse la intrare in pestera. Vizitarea ei dureaza circa o ora, doar un kilometru este deschis vizitei, celelalte galerii fiind rezervate speologilor.

Valea Oltului a fost admirata din Suzuki in drum spre Bucuresti. Incepuse sa se intunece, asa ca nu am reusit sa o vad in toata splendoarea ei.

Urmatorul turneu "Redescopera Romania" va avea loc in perioada 3-7 Septembrie a.c., de data aceasta in Dobrogea. Abia astept sa citesc ce vor scrie cei ce vor pleca in acest turneu. Asadar, e de urmarit  hashtagul #PrinRomania si conturile Petrom: Twitter si Facebook.

P.S. Vreau sa multumesc si matusii mele Ligia si verisoarei mele Anca pentru gazduirea lor, cat am fost in Bucuresti. Tash, catelusa-bichon, e adorabila. :)

Redescopera Romania: Oltenia si Banat IV

Am plecat din Tg Jiu, cu cearcanele la vedere, destinatia fiind Ramnicu Valcea, urmand a vizita tot ce ne statea in drum. Prima oprire a fost la Manastirea Lainici. Biserica, in interior, mi s-a parut foarte mica, manastirea fiind destul de vasta. Avand semnul "interzis strainilor", nu am intrat in curtea ei. Am facut cateva poze si am pornit iar la drum pe Valea Jiului, unde ne-am oprit, incercand sa surprindem cat mai mult, in poze, frumusetea ei.

Petrosani - Muzeul Mineritului a fost un loc pe cat de serios, pe atat de haios, datorita istoricului Puscasu Dumitru Ioan care ne-a fost ghid (si cel ce purta de grija muzeului) si care ne-a explicat nu doar despre metodele de extragere a carbunelui, cat si despre echipamentele, de diverse culori, folosite de mineri. Dansul spunea ca, fiecare miner trebuia sa aiba asupra sa trei lucruri, atunci cand cobora in mina, indiferent de cum era imbracat: casca, masca si lampa. Ne-a povestit despre istoria minerilor, cu bune si rele. Mi-a placut povestea lui Vladimir Pop, care din pasiune pentru minerit, a venit din Transilvania si s-a stabilit in Valea Jiului doar de dragul de a fi miner. De la un simplu muncitor, el a ajuns director, dand dovada de profesionalism si pasiune pentru aceasta meserie. Hazlie a fost revolta nevestelor de mineri, in anul 1890 (sper ca am inteles bine), cand macelarii au ridicat pretul carnii de 50 de ori. Nervii sotiilor de mineri s-au intins la maxim si i-au luat la bataie (la propriu) pe acesti macelari (erau nemti, din cate am inteles). In Valea Jiului convietuiau, in acele vremuri, diverse etnii: romani, maghiari, turci, nemti, cehi, macedoneni... de retinut e si faptul ca Valea Jiului se intinde pe o suprafata de 45 de kilometri, ca au existat 16 mine, acum sunt 7 si urmeaza sa se inchida inca 3. Aurul extras este de 20 karate.

Pestera Bolii este absolut splendida. Cobori niste scari, treci peste un podulet dedesubtul caruia curge un parau. Nu stiu exact care e cursul acestui parau, dar el exista si in pestera, astfel ca la un moment dat a trebuit sa mai traversam inca vreo trei podete. Este luminata pe alocuri, in alte parti este destul de joasa. La un moment dat vad zburand ceva si intreb: "Ce a zburat?" Raspunsul: "niste lilieci". Automat m-am gandit la parul meu, cum il protejez. Am aflat ca la lumina si forfota, liliecii se ascund. Ei actioneaza doar pe intuneric. A trebuit sa trecem pe sub cuibul lor, eu avand inima tot mai stransa. Am aflat de la ghid ca pestera este folosita si pentru diverse concerte, in special, religioase sau ca locatie pentru diverse filmari.

Pentru ca trebuia sa trec peste un parau, la Cheile Banitei, doar am stat pe margini si i-am lasat pe Doru, Roxana si Augustin sa le viziteze. (Am sa revin cu poze, cand le voi avea)

Castelul Corvinilor m-a impresionat prin marimea lui. Arata exact cum imi imaginam si cum citeam in povesti: cu turnulete, inalt, cu porti de intrare. L-am nimerit foarte aglomerat in acea Sambata (14 August). "E mare si frumos acest castel", zise un copilas despre Castelul Corvinilor. Cumva anume, nu am reusit sa vizitez ceea ce parea cel mai interesant: fantana construita in timp de 15 ani de niste turci (ca pedeapsa). In poza alaturata e doar o parte din echipa.

Inainte de destinatie - Ramnicu Valcea - am plecat sa vedem ce a mai ramas din Castrul Militar-Germisara. Cetatea, fiind destul de intinsa, pe un deal, ruinele ei abia se vedeau.

Lasatul serii aduse cu el intunericul, asa ca ne-am indreptat spre Hotelul Maria din Ramnicu Valcea, unde am innoptat.

Si-a mai ramas o zi.....


P.S.: Acest proiect este finantat si organizat de Petrom. Pentru a afla si alte detalii despre Proiectul "Redescopera Romania", urmariti hashtag-ul #PrinRomania, contul de Facebook si Twitter.