Romania e superb de frumoasa!
Am descarcat si selectat pozele din cele 5 zile. A 5-a zi a fost aparte, pentru ca nu am avut aparatul foto disponibil. Cei din echipa stiu de ce, si e de-ajuns. ;) Asa ca, in albumele de mai jos, am inserat si poze facute de Andra, careia ii multumesc ca mi le-a trimis. :)
Imaginile suprinse in albumele de mai jos imi vor vorbi pentru totdeauna despre aceste cinci zile petrecute cu oameni deosebiti, unul si unul, despre locuri in care nu cred ca as fi ajuns vreodata daca nu erau ei, nici macar nu stiam ca exista (ex. Pestera Ponicova, Cheile Banitei). Cele cinci zile au fost prea putine pentru a reusi sa vizitam tot ce avusesem in plan. Datorita inexistentei informatiilor corecte cu privire la diverse locatii, traseul s-a taraganat si, pe alocuri, s-a schimbat.
Prima zi am petrecut-o doar cu jumatate din echipa (Cosmin, Ana si Anne Marie) din cauza incidentului care i-a retinut pe restul echipei (Bobby, Adi, Andra si Vlad) in Bucuresti pana spre dupa-masa. Ne-am intalnit cu ei seara, la Craiova - Carul din Stele. Cu Doru si Augustin ne-am intalnit undeva pe langa Rosiorii de Vede. In zona satelor de pe langa Turnu Magurele oamenii au obiceiul de a-si comemora mortii intr-un fel aparte. Inrameaza pe case numele lor.
Trecand pe langa Strehaia am observat o nunta in plina strada, ziua-n amiaza mare, Miercuri. Mireasa era asezata pe un covor, dansa intr-una, in mijloc, iar in jurul ei parte din nuntasi. Nu mi-am dat seama cine era mirele, dar mireasa era foarte, foarte tanara. Am suprins-o in poze, doar din spate.
Poza cu copilasii la o fantana (daca pot sa-i spun asa :D) e memorabila, avand in vedere ca acolo ne-am cam ratacit. Astfel, satul Troianu (virus) a ajuns subiect de gluma.
Cum castrele de pe harta erau de negasit (inclusiv, localnicii nu auzisera de ele), ne-am indreptat inspre Craiova, (am cinat la Carul din Stele), unde am ramas peste noapte.
Ziua a doua a fost plina de cultura pe paine. O gramada de istorie zace la Parcul Natural Portile de Fier din Drobeta Turnu Severin. Cetatea Severinului cu Podul lui Apolodor din Damasc te impresioneaza de cum intri in parc. Dintr-o data te simti transpus intr-o alta era, in care, cuvintele trendy erau, probabil, cele legate de razboaie si cuceriri. In muzeu, mi-a placut cel mai mult departamentul destinatat pasarilor si animalelor. Si citatele. Am fotografiat cateva. Nu-nteleg de ce in celelalte departamente nu am avut voie sa fotografiem, la liber. Oricum, dezamagitoare atitudine a femeielor supraveghetoare. Sau erau pe post de ghid si noi nu stiam? ;) Noroc, ca una dintre ele era mai rasarita si ne-a povestit putin despre cadane si sultani din perioada respectiva. Avea patos in vocea ei. De nu ne grabeam, am fi ascultat-o, avea ce sa spuna.
Drumul pe la Cazanele Dunarii, unde iti intra roamingul fie de la bulgari, fie de la sarbi, e o incantare vizuala sa-l traversezi. Pe alocuri, se lucreaza la drum si viaducte, astfel ca, daca ai walkie-talkie, te trezesti ca vorbesti cu un Paul sau un Ovidiu, muncitorii ce dirijau circulatia in zonele respective.
Pensiunea Septembrie, te incanta de cum o vezi. Cocheta, cu linistea sparta doar de valurile Dunarii (cand sunt), desi are piscina proprie, poti face baie si in Dunare, daca doresti. Mancarea a fost excelenta, doar ca astepti destul de mult pana e gata. Sau asa am nimerit noi. ;) Am fi vrut sa mergem cu barca sa vedem Capul lui Decebal, dar barca (unui individ) nu lua mai mult de 8, noi eram 10.
Pestera Ponicova a fost amuzamentul suprem al acestei zile. Frica se implestete, uneori, cu rasetul, tocmai pentru a-i da sufletului curaj de a trece peste diverse obstacole. Cam astea au fost trairile mele in timp ce exploram pestera. Nu va sfatuiesc sa mergeti fara ghid. E periculos. De nu ar fi fost Doru Panaitescu de partea noastra..... sa spuna echipa. Multumesc, Doru pentru sandale si lui Bobby pentru o mana (puternica!) intinsa! :)
Cetatea Drencova, zidita de regatul Ungariei, la inceputul secolului XV, a fost ultimul loc vizitat inainte de a ajunge la locul de innoptare - Timisoara. Multumiri bloggerilor care ne-au asteptat, pana tarziu, pe terasa. Cand o sa cresc mare, o sa am si eu pasaport banatean. :)
A treia zi din turneul "Redescopera Romania" avea sa ne aduca o surpriza. Cum surprizele nu se spun, am aflat abia de dimineata ca aveam sa ne incepem ziua simuland un zbor aviatic, ajutati fiind de Carpat Air Timisoara. Intensa experienta! :)
Dupa joaca de-a v-ati ascunselea in cautarea Castrului Roman Tibiscum, Cheile Corcoaia sunt absolut splendide in formele lor, neintelese, abstracte si ciudate. Un singur lucru poti sa faci cand le vezi: sa te miri! Si sa nu-ncerci sa raspunzi intrebarii "Cum?"... "cum e posibil asa ceva?". E-adevarat ca altii pot sa faca si gratare in jurul lor, dar nu vreau sa povestesc despre imagini de cosmar. :P
Indeajuns de haios, incat sa oprim si sa-l fotografiem, ni s-a parut pestele format din sticle de plastic. Ramane de descifrat mesajul. ;)
Castrul X din varful muntelui, nu stim cui ii apartine. L-am fotografiat in speranta ca poate cineva il recunoaste si ma lumineaza si pe mine. :D
Mda, molia a avut parte de o sesiune aparte de foto si video. My lips are sealed, Bobby & Cosmin! :)
Manastirea Tismana si operele de arta ale lui Constantin Brancusi din Parcul din Targu Jiu, le-am vazut pe inserat. Trebuie vazute ziua, zic!
Ziua a patra a venit prea repede. Deja se numarau "AMR-urile" pana la intoarcerea in Bucuresti. Dincolo de oboseala, ore nedormite, era prea frumos ca sa se termine atat de repede! ("All good things are coming to an end"... nu vroiam sa aud.)
Manastirea Lainici avea prea multi vizitatori pentru cat era de mica, in partea cu acces la public. Nu am stat prea mult aici. Ne-am indreptat catre Petrosani sa ne lamurim cum e cu meseria de miner. Cu un ghid inzestrat si pasionat, Muzeul Mineritului a fost un deliciu. Mi s-a parut interesanta Rugaciunea Minerului. Nu stiu de ce, dar din povestile auzite nu prea-mi dau seama cat de legat era minerul de Dumnezeu.
Pestera Bolii isi are numele de la familia Bolia (anul 1404) care a donat aceasta pestera Regelui Sigismund. Este o pestera frumoasa, nu degeaba unii regizori se incumeta sa filmeze in ea.
Cheile Banitei le-am admirat de pe pajiste. :D In schimb, Roxana, Doru si Augustin s-au aventurat in explorarea lor.
Castelul Corvinilor pe cat e de somptuos pe atat de dezamagitor, pentru mine. Deloc ingrijit, aflat inca in restaurare, fara ghid, vizitarea la gramada te impiedica sa treci prin turnurile inguste ale castelului si sa-i simti povestea. Imi pare rau ca am ratat "fantana". Ramane de revazut peste cativa ani. ;)
Nu mai stiu daca monumetul "In Memoriam Decebal" era inainte de Orastie sau dupa Orastie. Noi ne-am oprit sa ne tragem in poze. ;) Pizza Rusciana din Orastie isi merita banii! :)
Si-am ajuns in Ramnicu Valcea...
Ziua a cincea (sigur a fost o noapte intre ziua 4 si 5? :P) ne-a trasat drumul catre Muzeul Trovantilor de la Costesti, dupa ce am facut poza oficiala a echipei Petrom in statia de alimentare. Toate pozele din aceasta zi, ii apartin Andrei. :)
Pestera Polovragi si Pestera Muierii au fost "aerul conditionat" de care, la un moment dat, ne-am bucurat cu totii. Daca Pestera Polovragi se traverseaza cu usurinta, Pestera Muierii iti solicita muschii picioarelor din plin. Sunt frumoase, dar intrarile si iesirile sunt destul de neingrijite. Probabil ca duc lipsa de manageri isteti care sa le ridice valoarea.
Dintre toate pesterile vizitate pana acum, pe primul loc ramane, pentru mine, Pestera Ursilor. E cea mai frumoasa din cate am vazut. Cea mai eleganta si bine intretinuta. N-am vazut-o decat de vreo patru ori pana acum. ;)
Drumul spre Bucuresti a fost acompaniat de privelistea data de Valea Oltului. La lasarea intunericului am ajuns in Bucuresti, safe & sound. :)
A mai ramas turneul Dobrogea, care incepe la inceputul lui Septembrie. Daca as fi putut alege, as fi mers in Dobrogea. Fiind din Bihor, zona Dobrogei mi-e cam inaccesibila si stiu ca ascunde multe comori ce merita redescoperite.
Felicitari si multumiri vesnice companiei Petrom pentru Proiectul "Redescopera Romania"! Ma bucur mult ca am fost cu voi. Ramane de urmarit hashtag-ul #PrinRomania, contul de Facebook si Twitter.
P.S.: Bobby a strans articolele scrise de echipa. Le gasiti aici:
Anne Marie Chelariu: zilele 1 si 2, ziua 3, ziua 4, sinteza.
Andra Zaharia : Redescopera Romania, ziua 1, ziua 2, ziua 3, ziua 4, ziua 5, traseu, harti si obiective.
Cosmin Tudoran a scris un guest post pe blogul lui Chinezu.
Adrian Ciubotaru : proiectul, zilele 2 si 3, Romania este un labirint.
Vlad Balan : traseul, obiectivele partea 1 si partea a 2-a.
Bobby Voicu: echipa si traseu, traseu si obiective, ziua 1, zilele 2 si 3, zilele 4 si 5.
Eu: Invitatia, ziua 1, ziua 2, ziua 3, ziua 4, ziua 5.
0 comments:
Post a Comment