Am pornit la drum cu destinatia Timisoara, urmand ca pe parcurs sa redescoperim locatii care vorbesc, inca, despre istoria Romaniei. Am ajuns in Turnu Severin, unde am vizitat Cetatea Severinului de la Parcul Natural - Muzeul "Portile de Fier" din localitate. Ruinele cetatii dezvaluiau o cetate impunatoare, interesant plasata langa Dunare. Mi-a placut muzeul, impartirea pe compartimente: de la pasari, pesti si alte animale din zona, la istoria ei, cu povesti despre cadane si sultani, la case care se zideau in acea vreme, la portul popular, etc. Intr-unul din compartimente aveau expus o copie a celebrului pod construit de Apolodor din Damasc. Am aflat ca acel pod a necesitat doar trei ani pentru a fi construit. (Cam cati ne-ar trebui noua azi pentru o astfel de constructie?)
Iesind din muzeu, am plecat sa bem o braga. Astfel, m-am luminat si eu, afland ca e o bautura specifica zonei, destul de hranitroare, avand in componenta tarate. Mie mi-a placut. Are gust asemenator cu socata, zic.
Pensiunea "Septembrie", aflata pe traseul nostru, avea rezervata o masa pentru noi. Eram deja infometati. In timp ce asteptam mancarea, baietii au facut baie in Dunare. A fost un loc linistit si frumos, unde m-as mai intoarce.
In drumul nostru spre Timisoara, am mers sa vizitam si Capul lui Decebal. Masiv, exprimand putere si tarie de caracter, capul este sapat in stanca. Sub el se afla scris: Decebal Rex Dragan Fecit.
Pestera Ponicova a fost experienta care mi-a marcat nu doar ziua, ci si viata. Dincolo de vointa si limitele mele, am fost oarecum "tarata" intr-o pestera atipica fata de cele pe care le-am vazut pana acum. Stancoasa, abrupta, plina de bolovani, cu umezeala pe alocuri, tufisuri si tot felul de plante agatatoare, insecte zburatoare, doua scari de lemn, trebuia sa o cobor impreuna cu toata echipa. Au existat doua momente in care am zis: "gata, nu mai cobor, eu va astept aici". Degeaba, zici c-am vorbit de una singura.... Bobby m-a luat de mana si m-a ajutat la coborare si urcare. In plus, Doru, mi-a imprumutat sandalele lui, mai mari cu cel putin doua numere decat port eu.....
Pe drum, am dat de ceea ce era candva Cetatea Drencova. Doar doi stalpi din ruinele ei se vad inca in Dunare. Timisoara ne-a asteptat cu bratele deschise pe o terasa unde s-au adunat mai multi bloggeri locali. A fost un moment special, cand la ora 23:50 ii cantasem "La Multi Ani" lui Anne Marie, fiind ziua ei in acea zi. Timisorenii s-au ingrijit si de tortul ei, din care, evident, fiecare am servit o felie.
P.S.: Petrom - sponsorul si initiatorul Proiectului "Redescopera Romania" are cont de Twitter si Facebook, unde puteti urmari, in timp real, in ce locatii se afla echipa #PrinRomania.


0 comments:
Post a Comment