Redescopera Romania: Oltenia si Banat IV

Am plecat din Tg Jiu, cu cearcanele la vedere, destinatia fiind Ramnicu Valcea, urmand a vizita tot ce ne statea in drum. Prima oprire a fost la Manastirea Lainici. Biserica, in interior, mi s-a parut foarte mica, manastirea fiind destul de vasta. Avand semnul "interzis strainilor", nu am intrat in curtea ei. Am facut cateva poze si am pornit iar la drum pe Valea Jiului, unde ne-am oprit, incercand sa surprindem cat mai mult, in poze, frumusetea ei.

Petrosani - Muzeul Mineritului a fost un loc pe cat de serios, pe atat de haios, datorita istoricului Puscasu Dumitru Ioan care ne-a fost ghid (si cel ce purta de grija muzeului) si care ne-a explicat nu doar despre metodele de extragere a carbunelui, cat si despre echipamentele, de diverse culori, folosite de mineri. Dansul spunea ca, fiecare miner trebuia sa aiba asupra sa trei lucruri, atunci cand cobora in mina, indiferent de cum era imbracat: casca, masca si lampa. Ne-a povestit despre istoria minerilor, cu bune si rele. Mi-a placut povestea lui Vladimir Pop, care din pasiune pentru minerit, a venit din Transilvania si s-a stabilit in Valea Jiului doar de dragul de a fi miner. De la un simplu muncitor, el a ajuns director, dand dovada de profesionalism si pasiune pentru aceasta meserie. Hazlie a fost revolta nevestelor de mineri, in anul 1890 (sper ca am inteles bine), cand macelarii au ridicat pretul carnii de 50 de ori. Nervii sotiilor de mineri s-au intins la maxim si i-au luat la bataie (la propriu) pe acesti macelari (erau nemti, din cate am inteles). In Valea Jiului convietuiau, in acele vremuri, diverse etnii: romani, maghiari, turci, nemti, cehi, macedoneni... de retinut e si faptul ca Valea Jiului se intinde pe o suprafata de 45 de kilometri, ca au existat 16 mine, acum sunt 7 si urmeaza sa se inchida inca 3. Aurul extras este de 20 karate.

Pestera Bolii este absolut splendida. Cobori niste scari, treci peste un podulet dedesubtul caruia curge un parau. Nu stiu exact care e cursul acestui parau, dar el exista si in pestera, astfel ca la un moment dat a trebuit sa mai traversam inca vreo trei podete. Este luminata pe alocuri, in alte parti este destul de joasa. La un moment dat vad zburand ceva si intreb: "Ce a zburat?" Raspunsul: "niste lilieci". Automat m-am gandit la parul meu, cum il protejez. Am aflat ca la lumina si forfota, liliecii se ascund. Ei actioneaza doar pe intuneric. A trebuit sa trecem pe sub cuibul lor, eu avand inima tot mai stransa. Am aflat de la ghid ca pestera este folosita si pentru diverse concerte, in special, religioase sau ca locatie pentru diverse filmari.

Pentru ca trebuia sa trec peste un parau, la Cheile Banitei, doar am stat pe margini si i-am lasat pe Doru, Roxana si Augustin sa le viziteze. (Am sa revin cu poze, cand le voi avea)

Castelul Corvinilor m-a impresionat prin marimea lui. Arata exact cum imi imaginam si cum citeam in povesti: cu turnulete, inalt, cu porti de intrare. L-am nimerit foarte aglomerat in acea Sambata (14 August). "E mare si frumos acest castel", zise un copilas despre Castelul Corvinilor. Cumva anume, nu am reusit sa vizitez ceea ce parea cel mai interesant: fantana construita in timp de 15 ani de niste turci (ca pedeapsa). In poza alaturata e doar o parte din echipa.

Inainte de destinatie - Ramnicu Valcea - am plecat sa vedem ce a mai ramas din Castrul Militar-Germisara. Cetatea, fiind destul de intinsa, pe un deal, ruinele ei abia se vedeau.

Lasatul serii aduse cu el intunericul, asa ca ne-am indreptat spre Hotelul Maria din Ramnicu Valcea, unde am innoptat.

Si-a mai ramas o zi.....


P.S.: Acest proiect este finantat si organizat de Petrom. Pentru a afla si alte detalii despre Proiectul "Redescopera Romania", urmariti hashtag-ul #PrinRomania, contul de Facebook si Twitter.

Follow @ImpreunaReusim